Ne-am mutat

Acest blog si-a mutat activitatea pe domeniul:

www.fiiunnume.ro

Femei vs Barbati

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce ne este greu să-i înțelegem pe bărbați și de ce ei au renunțat să mai afle ce își doresc femeile vă ofer cel mai simplu răspuns: suntem diferiţi. Gândim diferit, avem aşteptări şi temeri diferite, reacţionăm diferit, iubim diferit.

Femeile au o inteligenţă intuitivă având o mai mare capacitate de analizare a emoțiilor, de a-i ințelege pe ceilalți și a se adapta situațiilor, iar bărbaţii se nasc cu o inteligenţă conceptuală, îndreptată spre elemente concrete. Ei sunt mai pragmatici, iar ele se bazează mai mult pe sentimente şi emotivitate. Bărbaţii nu îşi verbalizează emoţiile. În momentul încetării unei discuţii bărbatul va considera conflictul încheiat, în schimb pentru femeie el continuă, amplificându-se uneori datorită conexiunilor pe care le realizează faţă de alte situaţii şi momente conflictuale. Şi chiar dacă el răsuflă uşurat şi adoarme liniştit „pftiu bine că am scăpat şi de data asta”, ea se va întoarce la subiect şi mâine şi în alte zile dacă va considera că mai sunt lucruri de spus. 

Femeile se simt „împlinite” prin relaţiile afective pe care le stabilesc cu ceilalţi. Ele dezvoltă o dependenţă afectivă şi simt în permanență nevoia de a fi plăcute şi apreciate. De aceea vor căuta mereu să se simtă tinere, frumoase şi atractive, iar gelozia partenerului va confirma toate acestea. Evident, asta nu înseamnă o aprecierea a crizelor aprige de gelozie. Pentru femei dragostea fizică va fi aproape întotdeauna legată de sentimente, iar împlinirea de existenţa unui cămin conjugal.

În schimb bărbaţii traduc „împlinirea” prin independenţă. Emotivitatea se regăseşte diferit  iar afectivitatea este mai puţin profundă. Relaţiile sexuale devin o expresie a virilităţii, a capacităţii de a seduce şi cuceri. Pentru el refuzul femeii va însemna întotdeauna mai mult decât „nu am chef, sunt obosită”.

Cariera şi familia sunt percepute diferit. Femeia se desăvârşeşte prin familie fiind nevoită uneori să renunţe la viaţa profesională, iar bărbatul juxtapune cele două roluri, afirmându-se în principal prin profesie. Pentru ei casa devine un loc de relaxare, de linişte după o zi obositoare, pentru ele de multe ori căminul devine un alt loc de muncă. Astfel pentru femeie relaxarea va implica părăsirea locului conjugal la prieteni, rude, în oraş, iar el nu va înţelege de ce nu pot sta acasă liniștiți.

Femeile se tem de singurătate, au nevoie de un loc în care să îşi reverse afecţiunea, iar bărbaţii se tem de a nu pierde puterea (simbol al masculinităţii lor) motiv pentru care nu îşi expun sentimentele.

Bineințeles că aceste detalii nu sunt universal valabile, la anumite persoane procesul maturizării şi evoluţiei produce unele mutaţii, dar per ansamblu aceste elemente nu lipsesc din caracteristicile naturii feminine şi respectiv masculine.

Cum ajuti copilul sa se exprime

În jurul vărstei de 9-10 ani copiii devin mult mai preocupaţi de gândurile şi sentimentele lor şi manifestă o reală nevoie de comunicare şi interacţiune fără a renunţa la ideea de joc. Ceea ce devine vital este modul în care acești copiii aleg să își manifeste nemulțumirile și frustrările. Fie că vorbim despre copii hiperactivi, fie inhibați, tehnicile experiențiale îi ajută pe cei mici să se descarce de sentimentele negative.

Prin experimentarea unei forme libere de a crea copiii pot fi convinși,  într-un mod simbolic să își exprime trăirile puternice pe care le resimt. Şi cum nu există o modalitate corectă sau greşită de a exprima emoţiile prin tehnici expresive, copiii se simt liberi să se exprime spontan.

Jocul, pictura, modelajul, dansul, colajul și alte tehnici provocative experiențiale dezvoltă capacitatea de exprimare emoţională a copiilor, activează şi optimizează resursele creative, creşte stima de sine şi autocunoaşterea şi optimizează comunicarea cu părinţii.

Prin punerea în practică a diverse tehnici experențiale copii își pot forma abilităţi de comunicare şi relaţionare printr-un contact verbal şi nonverbal adecvat cu ceilalţi, își pot exprima sentimentele, emoţiile, dorinţele, nevoile şi reduce sau elimina anxietăţile, frustrările şi inhibiţiile, prin descărcarea creativă a tensiunilor acumulate.

Un alt beneficiu major al acestor tehnici îl constituite dezvoltarea spontaneităţii care facilitează integrarea emoţională şi comportamentală în grup, precum şi dezvoltarea capacităţilor cognitive precum atenţia, limbajul, gândirea, memoria şi creativitatea.

Tu cum iti alegi cariera?

De multe ori m-am întrebat care sunt motivele care stau în spatele deciziilor noastre atunci când ne alegem o profesie. Oare ce ne determină să devenim medici, profesori, avocați sau actori? Cine sau ce anume ne influențează traseul de carieră? 

  

Familia este unul dintre cei mai importanți factori care influențează deciziile privind cariera. În primul rând, familia este cea care, cel puțin pentru o perioadă, optează în locul nostru pentru anumite școli. Pe viitor, acest lucru poate îngrădi mai mult sau mai puțin posibilitățile copiilor.

Un alt aspect important care influențează alegerile de carieră sunt atitudinea și stilul educativ al părinților care se reflectă în încrederea în sine, direcția și măsura ambițiilor fiecăruia. Ei sunt primii care le transmit copiilor așteptările sociale și profesionale. 

Școala își pune și ea amprenta asupra traseelor profesionale pe care le alegem. Pe de-o parte prin structura sistemului de învățământ (tipurile de școli, profile, numărul de locuri, etc.), iar pe de altă parte prin procesul educativ în sine. Acesta din urmă contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, stimulează interesul și practic, ne furnizează informații despre anumite profesii. De asemenea, unii profesori pot influența deciziile elevilor în privința alegerii viitoarei profesii, devenindu-le modele. 

Grupul de prieteni este foarte important în luarea deciziilor cu privire la studii și apoi la carieră, având un impact deosebit la vârsta adolescenței. Sunt numeroase cazuri în care proaspeții absolvenți de gimnaziu sau liceu aleg un anumit liceu, specializare sau facultate doar pentru că prietenul cel mai bun s-a decis să studieze acolo. 

Totodată, trăsăturile de personalitate, motivația și rezultatele școlare influențează direcția pe care vrei să o urmezi. Fiecare persoană este unică și ca atare, și așteptările profesionale diferă de la un individ la altul. Idealurile și concepția despre lume și viață influențează și ele opțiunea vocațională a tânărului. 

Piața muncii aflată într-o continuă schimabare determină într-o anumită măsură alegerea carierei. Prejudecățile legate de anumite profesii pot avea efecte negative asupra procesului de orientare a carierei, distorsionând interesele și opțiunile tinerilor. De altfel, și profesiile ”la modă” din ziua de astăzi ar trebui să nu fie un criteriu esențial când decizi ce carieră să urmezi. 

Așadar, o ”rețetă de succes” universală pentru alegerea unei profesii nu cred că există. Totul depinde de tine, de pasiunile, aspirațiile și dorințele tale. Dacă încă ești nehotărât/ă în privința propriului traseu profesional, poate că răspunsul la întrebarea următoare poate fi un reper pentru decizia ta: ”Ce anume ți-ar plăcea să faci timp de 8-10 ore pe zi fără a fi plătit/ă?”.

Ma vezi? Ma auzi?

Experienţa pe care am avut-o în ultimii ani în lucrul direct cu copiii m-a determinat să înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde. Este adevărat că trebuie să li se asigure trebuinţele zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea studiilor. Dar oare ce își doresc cu adevărat copiii? Să îi vedem, să îi auzim!

Știați că unii copii sunt nevoiţi să ajungă maturi înainte de vreme? O parte provin din medii sărace în care prioritar este obținerea unor venituri pentru a asigura necesarul zilnic elementar. Alții trăiesc în familii monoparentale și li se atribuie, sau își asumă singuri, rolul părintelui lipsă. Există și acei copii care primesc din punct de vedere material tot ce își doresc și poate chiar în plus, dar mai puțin atenție si momente petrecute alături de părinți. De cele mai multe ori ajung, fie să exprime într-un mod nepotrivit dorinţele şi nemulţumirile, fie să le închidă în ei. De ce? Fiindcă nu au fost învățați cum să o facă altfel.

Cadrul în care se dezvoltă aceşti copii devine crucial, fiind importante nu numai condiţiile materiale ci şi capacitatea celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor pe care le au cei mici. Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu care se confruntă. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru elementar: să îşi exprime dorinţele şi frustrările.

La o mare parte din copiii cu care am lucrat până acum s-au observat efectele negative ale mediului incomplet financiar şi/sau emoţional din care proveneau. Am întâlnit copii cu stimă şi respect de sine reduse, cu probleme de integrare şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab, copiii cu hiperactivitate, nervozitate exagerată sau timiditate.

Grupurile de dezvoltare personală s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine insuşi, dezvoltă capacitatea de expresie şi comunicare în relaţii interumane. Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate şi să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

Prin intermediul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, copiii sunt ajutați să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile, să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolereze.

Beneficiile consilierii in cariera

Cred că fiecare dintre noi s-a aflat într-un moment al vieții sale în care a vrut să schimbe ceva sau măcar ar fi vrut să știe ce trebuia să facă pentru ca traseul său profesional să fie în concordanță cu ceea ce își dorea. Fie că este vorba de schimbarea job-ului, de studiile pe care vrei să le urmezi sau de decizia de a accepta un nou post, consilierea în carieră este o soluție la îndemâna oricui.

Mai jos, îți prezint câteva dintre beneficiile pe care le poți avea participând la un proces de consiliere în carieră.

În primul rând, ai ocazia să iei contact cu o persoană specializată în acest domeniu care te va asculta activ și îți va oferi sprijin. Nevoile și obiectivele tale reprezintă o prioritate în procesul de consiliere. 

Totodată, vei afla care sunt punctele tale forte, cum îți poți dezvolta abilitățile și cum să le pui în valoare din punct de vedere profesional. Alegerea unui anumit traseu educațional sau profesional este acum mult mai simplă, prin participarea la sesiuni de orientare în carieră.

O mai bună cunoaștere a propriilor aptitudini, interese și valori te va ajuta să te promovezi mai bine în fața celorlalți. Astfel, îți vei crește șansele de angajare în cazul în care îți cauți un job.

Încrederea în tine și în propriile decizii reprezintă un alt aspect ce poate fi abordat în consiliere. Vrei ca deciziile pe care le iei să fie cele mai bune și să dea rezultate, nu?

Știm cu toții că stresul este un factor care ne influențează viața, inclusiv cea profesională. Prin consilierea în carieră poți învăța să îi faci față mai ușor și să te adaptezi mai bine la situațiile care apar zi de zi. 

Pentru ca rezultatele unui proces de consiliere să fie optime, sunt foarte importante motivația, implicarea și dorința ta de schimbare. Mult succes în carieră!

Fazele schimbării

Sunt zile în care ne trezim întrebându-ne cine suntem şi ce am devenit. Câţi dintre noi sunt multumiţi când privesc în oglindă? Câţi dintre noi nu au visat că vor fi mai mult decât puteau, şi câţi s-au împăcat cu gândul că de fapt doar atât au fost capabili să fie? Câţi ştiu să fie fericiţi cu ce au şi cu ce sunt?

De multe ori ne-am dorit să schimbăm un lucru la noi dar am reuşit cu greu sau am renunțat. Oare am fost suficienţi de motivaţi sau susţinuţi? De ce nu am putut produce schimbarea pe care o simțeam necesară în viața noastră?

Am găsit răspunsul acestor întrebări atunci când am citit despre cele 4 faze ale schimbării descrise de Daniel Goleman:

- Orbirea – nu suntem pregătiţi pentru schimbare motiv pentru care alungăm îndârjiţi orice indicii. G.K Chesterton printr-o singură frază descrie perfect acest stadiu “Problema nu este că ei nu văd soluţia, ci că ei nu văd că este vreo problemă”.

- Contemplarea – ştim că este necesar să producem schimbarea şi suntem deschişi să vorbim despre ea, dar nu să acţionăm efectiv. Iar această situaţie ne trasformă în victime. Ne simţim incapabili să acţionăm, cosiderăm că problema ne depăşeşte şi aşteptăm de fiecare dată un moment magic prielnic schimbării (noul an, ziua de naştere sau pur şi simplu fiecare zi de mâine). Iar toate aceste amânări ascund de fapt o neîncredere în propria persoană.

- Pregătirea – depăşim starea de victimă şi ne conturăm soluţii viabile. De multe ori ajungem în această etapă datorită producerii unei crize în viaţa personală sau profesională. Sau, varianta mai puţin dureroasă, prin susţinerea unei persoane apropiate, care ne ajută să punem la rece situaţia şi să creştem încrederea în noi.

- Acţiunea – este stadiul în care schimbările devin vizibile. Mulţi consideră că acest stadiu este ceea ce înseamnă de fapt schimbarea, el fiind de fapt doar ultima fază  a întregului proces.

Sunt convinsă că, dacă vă veți opri puțin din activitățile zilnice, vă veți regăsi undeva în tot acest proces. Important este să descoperiți unde v-ați oprit pe drum și să căutați suportul de care aveți nevoie pentru a merge mai departe și a produce schimbările de care aveți nevoie pentru a deveni ceea ce doriți să descoperiți când vă priviți în oglindă.